La 19
februarie curent în sala de la etaj a bibliotecii a avut loc o dezbatere la
tema adopţiei în cadrul Clubului de dezbateri “Bartolomeu Anania”. Tema
dezbaterii a rezultat din multiplele întrebări, ale părinţii care vor să
înfieze un copil şi impedimentele întâlnite, adresate şi slujitorilor bisericii
ortodoxe. Din start, ne-am propus o lecţie public şi am invitat şi un specialist.
Mai întâi am discutat cu şefa Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului din
sectorul Biuicani, Tamara Lesnic, care
ne-a pus un şir de întrebări, a discutat şi cu părintele Viorel Cojocaru, ca până
la urmă să ne spună că nu are specialişti în domeniu, refuzându-ne. Ne-am adresat
la şefa Direcţiei municipale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, Svetlana
Chifa, căreia i-am explicat că ne dorim o lecţie publică la tema respectivă, solicitată
de publicul nostru cititor. Am aşteptat până târziu dar nu a venit nimeni…
Probabil tema este una problematică şi pentru domniile lor…
În
sală au venit, preponderent, tineri – părinţi, viitori părinţi, persoane înfiate,
care au povestit mai multe istorioare din propria viaţă – mai plăcute şi, mai
puţin plăcute. În cadrul dezbaterilor am descoperit, unii dintre noi, că
această temă este una chiar vulnerabilă, dat fiind faptul că există, de facto,
problema adopţiei. Astăzi, numărul celor care doresc să înfieze un copil sporeşte,
iar cel al copiilor adoptaţi scade. Din cei 5500 de copii abandonaţi de părinţi
şi lăsaţi în casele de copii, numai 160 au statut adoptabil. De ce acest
paradox şi cum îl explică autorităţile? Autorităţile
s-au cam încurcat şi ele în legislaţie… De obicei,
adopţia în Republica Moldova este un proces îndelungat şi anevoios. Prin
legislația din 2011 privind adopţia s-a dorit simplificarea procesului, care,
de fapt, a creat şi mai multă confuzie şi paradoxuri. Foarte multe familii
aşteaptă să înfieze un copii, unele din ele îşiaşteaptă rândul din 2007. Potrivit
Legii adopției din 2011, cei care vor să adopte un copil trebuie să depună
cerere şi să anunţe autorităţile. Între timp, este pregătit dosarul care
conține mai mult de zece certificate, unele dintre acestea
expiră înainte de
adopţia copilului. La această etapă, de multe ori părinții sunt nevoiți să o ia
de la capăt. Apoi, urmează evaluarea părinților de un psiholog și dacă dispun
de surse financiare pentru creşterea unui copil. Ultima etapă a procesului
adoptiv, înainte de a vedea copilul, este obținerea statutului de familie
adoptivă. Dacă aceste etape trec rapid, după ele procesul este anevoios. O
familie poate aștepta cel puțin un an-doi până obține copilul. Totuşi, cele
trei ore, timp în care a durat dezbaterea, am ascultat mai multe opinii, sugestii,
puncte de vedere, exemple fericite şi mai puţin fericite, din viaţa unora
dintre cei prezenţi în sală. Şi, totuşi, unii reuşesc, să resolve problemele, găsind
diverse soluţii individuale şi acceptând copii cu probleme de sănătate, pentru
care procedura este mai simplă…
